gradinitapp22timisoara

Acum 40 de ani...
Ana MUŢIU
Prima d-nă director a Grădiniţei de Aplicaţie
1 februarie 1969...acum 40 de ani... tânără, plină de entuziasm, dar şi uşor speriată am fost
numită de I.S.J.Timiş director al Grădiniţei cu P.P. nr. 22 de Aplicaţie din Timişoara. Era prima
unitate de învăţământ preşcolar din oraş de asemenea dimensiuni, un proiect ambiţios pentru acea
perioadă, care avea să se dovedească unul cu adevărat de succes. Dar, când am sosit pentru prima
dată aici, am constatat cu disperare că era multă treabă de făcut înainte de a putea deschide
porţile pentru copii care să însufleţească această grădiniţă. Practic, de la întâi februarie, când
schelele erau încă rezemate de ziduri, când peste tot era moloz, praf, materiale de construcţie,
până la întâi aprilie, cu o mână de oameni sufletişti şi cu o căruţă (maşinile erau rare la acea
vreme), am pregătit locaţia pentru a putea primi copiii.
A sosit şi ziua când am întâmpinat, plină de emoţie şi speranţă, primii copii...cu ochii mari
de curiozitate, cu glasuri de clopoţel, emoţionaţi şi ei şi părinţii care îi însoţeau, m-au convins, încă
o dată de enorma răspundere pe care o aveam. Am format atunci patru grupe de copii, crescând
treptat numărul lor până la un maxim de opt grupe de grădiniţă şi patru grupe de creşă (din care
două cu program săptămânal). Atunci mi s-a părut, poate, dificilă misiunea pe care mi-o
asumasem. Acum, privind în urmă, constat că am păstrat doar ce a fost frumos şi nobil în munca
mea şi, câteodată, amintirile ochişorilor limpezi şi plini de speranţă şi dragoste, năvălesc în sufletul
meu umplând-ul de o duioasă nostalgie. Îmi spun atunci că, împreună cu întreg personalul pe care
l-am îndrumat şi cu care am colaborat spre bunul mers al acestei unităţi până în 1980, am dus la
îndeplinire o sarcină dificilă şi nobilă în acelaşi timp, şi că avem în geamantanul cu amintiri
momente unice şi înălţătoare, pe care doar noi, cei care am lucrat sau lucrăm în scopul formării,
educării şi îngrijirii copiilor le putem avea. Pentru aceste motive şi pentru altele scumpe sufletului
meu, mă întorc cu drag şi cu bucurie, ori de câte ori mi se oferă ocazia, la "grădiniţa mea", aşa cum
îmi place să o numesc în gând.